asculta live
Artichaut - Jardin botanique Henri Gaussen

 

Anghinarea (Cynara scolymus)

 

Denumire științifică
Cynara scolymus

Denumiri populare (regionale)
Anghinar, scolim, carciofoi

Etimologie
Din limba nigeriană – ankinára

Tipologie
Plantă erbacee medicinală cu tulpină subțire și dreaptă, cu frunze mari crestate, de culoare verde-albicioasă pe dos, cu flori roșii-violacee învelite în solzi cărnoși comestibili.

Proveniență
Este o specie originară din Spania.

Importanță
Anghinarea este o cultură valoroasă atât pentru industria alimentară, pentru farmacie, cât, mai nou, pentru biocombustibil. La noi, anghinarea este cvasi-necunoscută în alimentație, de aceea nu s-ar justifica o cultură înființată cu acest scop. În schimb, se poate cultiva pentu ceai sau pentru biocombustibil.

Istoric
În zonele de origine este cunoscută pentru rolul în alimentație și medicină tradițională de sute de ani.

Aria de răspândire
Europa, America etc.

România
Se găsește la noi numai sub formă de cultură. Cultura este zonată în sudul ţării, în judeţele Ilfov, Ialomiţa, Teleorman, Olt, Dolj, putându-se introduce şi în Constanţa, sudul Prahovei. Se pretează să fie cultivată şi ca medicinal-ornamentală, în parcuri şi grădini.

Partea utilizabilă
În scopuri medicinale se folosesc frunzele.

Particularități
Este mare iubitoare de căldură, motiv pentru care crește spontan numai în zone unde iarna temperaturile nu coboară sub zero grade.

Mod de cultivare
Principala cerinţă ecologică a plantei este faţă de temperatură, ea nerezistând sub 0°C când solul este descoperit. Iernează mai bine în locuri adăpostite; în primul an, pentru ca planta să ierneze mai uşor, se recomandă să nu se facă ultima recoltare de frunze de toamnă, iar la culturile mai vechi se recomandă scurtarea tulpinii florale la 15-20 cm şi bilonarea. Culturile se pretează în zonele din sudul ți sud-vestul țării, în zone însorite şi cu posibilităţi de irigare.

Terenul
Preferă solurile adânci, bogate în substanţe nutritive, cu reacţie neutră, soluri aluvionare, permeabile şi cu umiditate suficientă; sunt contraindicate solurile grele, reci, cu apa freatică la suprafaţă, ceea ce duce la putrezirea părţilor subterane.

Semințe
Cu o zi sau două înainte de însămânţare, seminţele se umectează la o temperatură de 25 -30°. După zvântare, seminţele se seamănă imediat. Însămânţarea se face la sfârşitul lunii aprilie, când nu mai este pericol ca plantele răsărite să fie atacate de brumele târzii. Seminţele se recoltează de la plantele cele mai viguroase în al doilea an de cultură, când ajung la maturitate.

Îngrășăminte
Odată cu arătura adâncă de toamnă se încorporează în sol 60-70 kg/ha s.a. fosfor şi 50-60 kg/ha s.a. potasiu, iar în primăvară 70-80 kg/ha s.a. azot administrat în proporţii egale în două etape, una înainte de însămânţare şi alta la 2-3 săptămâni de la răsărire.

Utilaje
Ca lucrări de bază se recomandă arături adânci de toamnă la 28-30 cm, care se lasă în brazdă crudă peste iarnă. Primăvara devreme, terenul se lucrează cu cultivatorul în agregat cu grapa cu discuri, menţinându-se până la însămânţare curat de buruieni şi cu un grad ridicat de umiditate. Înainte de însămânţare, terenul se tăvălugeşte.

Plantare
Semănatul se face cu semănătoarea SPC-6 la intervalul de 60-70 cm între rânduri. La hectar se folosesc 4-5 kg sămânţă cu puritatea de 95%, germinaţia de 80% şi umiditatea maximă de 12%. Adâncimea de semănat este de 1,5 – 2 cm.

Vecinătate
Alte plante care să suporte aceleași condiții climatice și de sol.

Întreținere și îngrijire
Plantele răsar după 14-18 zile de la însămânţare şi se prăşesc de 3-4 ori. În caz de secetă, se recomandă a fi udate sau irigate. Pentru iernare la culturile din primul an nu se ia ultima recoltă de frunze, pentru că astfel planta rezistă mai bine la îngheţ. La culturile din al doilea an şi mai vechi se scurtează tija florală la 15-20 cm de la pământ. În ambele cazuri, plantele se bilonează înaintea primului îngheţ. În luna martie se desfac biloanele şi se afânează solul între rânduri.

Dăunători
Anghinarea poate fi atacată de boli ale frunzelor sau rădăcinilor, dar și de purecii verzi sau șoarecii de câmp.

Modalități de luptă contra dăunătorilor
Pentru combaterea bolilor, se recomandă stropirea cu zeamă bordeleză, mijloace de igienă de cultură. În cazul dăunătorilor, se combat cu insecticide, în primul stadiu de vegetație al plantelor, iar șoarecii – cu momeli otrăvite.

Mod și perioadă de recoltare
Recoltarea frunzelor este o lucrare foarte importantă atât pentru asigurarea conţinutului în principii active a frunzelor, cât şi pentru a-i asigura plantei continuarea nestânjenită a vegetaţiei.
Trebuie să se facă în momentul când frunzele ajung la 30-35 cm lungime, când peţiolul şi nervura principală sunt încă fragede. Operaţia se face prin tăierea frunzelor cu secera sau cuţitul, de la exteriorul rozetei, la 2-3 cm de la locul lor de intersecţie. Frunzele mici din interiorul rozetei – inima propriu-zisă – nu se taie, ele asigurând dezvoltarea altei rozete. Ultima recoltă se ia la sfârşitul lunii septembrie, după care se formează rozeta de frunze pentru iernare. Se recomandă folosirea mănuşilor de cauciuc pentru evitarea înţepăturilor.

 

Condiții de păstrare
Uscarea frunzelor se face la umbră, în poduri sau încăperi bine aerisite, pe rame sau pe rogojini, hârtie, în strat subţire de un rând de frunze. Pentru grăbirea uscării peţiolul se despică în lung.
Uscarea la umbră se face cu rezultate foarte bune şi pe sfoară, ca la frunzele de tutun. Frunzele sunt uscate atunci când peţiolul se rupe cu zgomot. Durata uscării este de aproximativ 3 săptămâni, în funcţie de anotimp. Uscarea se poate face şi la soare, când se scurtează durata la 7-10 zile, dar conţinutul în principii active este mai scăzut, ca şi în cazul uscării pe cale artificială, în uscătorii la o temperatură de 40-45°C.

Reacția la condițiile de mediu
Are pretenţii ridicate faţă de umiditate, reacţionând favorabil la irigare. Nu va suporta temperaturile scăzute de iarnă.

Rotația culturilor
Anghinarea se recomandă să se cultive după prășitoare îngrăşate cu gunoi de grajd. Pe același sol poate reveni numai după 4-5 ani.

Beneficii pentru organism
Datorită cinarinei, flavonozidelor şi glicozidelor A şi B, preparatele pe bază de frunze de anghinare au acţiune coleretică. Măresc reziduul uscat al bilei şi stimulează excreţia biliară a colesterolului. Scad hipercolesterolemia, stimulează diureza şi activează funcţia antitoxică a ficatului. Au acţiune trofică asupra celulei hepatice.

Compoziție
Frunzele conţin 0,2 – 0,3% acid 1-4-dicafeil-chinic sau cinarină, acid clorogenic (acid β-cafeilchinic), polifenoli, flavonozide (cinarozidă şi scolimozidă), un principiu amar-cinaropicrina; glicozidele A şi B, mucilagii, tanoizi, pectine, zaharuri, acid malic, lactic, gliceric şi glicolic, derivaţi triterpenici, săruri de potasiu şi magneziu etc.

 

Sfaturi de consum
Sub formă de ceai sau alte produse de tip farmaceutic.

Utilizare în alimentație
În alte bucătării este utilizată ca și condiment sau ingredient în anumite feluri de mâncare; în bucătăria românească nu are tradiție în acest sens, dar are tradiție terapeutică naturistă.

Tratamente cosmetice sau recomandări medicale
Se utilizează în disfuncţii hepato-biliare, în special în insuficienţă biliară, colicistite sub-acute şi cronice, în angiocolite, în obstrucţii parţiale ale hepatocoledocului, în hepatite sub-acute şi cronice, în ciroză. Indicat şi în hipercolesterolemii. Intră în compoziţia produselor Anghirol şi Boldocolin.

Industrii
Terapeutică naturistă, farmaceutică, bioenergie

Diverse

Taguri: , , , , , , , , ,



  • Andreea

    Denumirea provine din neogreaca, nu nigeriana!

www.agrofm.ro | www.agrofm.com | Copyright 2011 | Agro FM este o Marca Inregistrata SC Brand Emotion SRL. Este interzisă republicarea sau redistribuirea conţinutului fără menţionarea sursei. Pentru mai multe detalii accesaţi Termeni şi Condiţii.
Streaming oferit de Distinct New Media