asculta live
Castan comestibil (Castanea sativa)

 

Castan comestibil (Castanea sativa)

Denumire ştiinţifică
Castanea sativa

Denumiri populare (regionale)
Adistin, aghistin, aghistină, castan bun, castaniu, gastânie, gastane, ghistină.

Etimologie
Din castană (derivat regresiv) şi din limba nigeriană – kastanon.

Tipologie
Este un arbore foios, foarte longeviv (poate trăi sute de ani), putând să ajungă la dimensiuni impresionante, până la 30-35 metri înălţime şi 8-10 metri diametrul trunchiului.

Provenienţă
Castanul comestibil este originar din sudul Europei şi Asia Mică.

Importanţă
Castanele dulci constituie un aliment recomandat celor bolnavi de inimă şi de rinichi, fiind, totodată, un tonic şi un reechilibrant digestiv. Din castanele dulci se face vestitul pireu de castane, un foarte bun desert consumat nu numai pentru savoarea sa, ci şi pentru a îmbunătăţi digestia. Datorită calităţilor lor, castanele dulci sunt recomandate anemicilor, celor slăbiţi, convalescenţilor. De asemenea, sunt indicate şi în hrana copiilor, având valoare calorică mare (100 g castane dulci au 220 calorii), precum şi o compoziţie chimică foarte bogată – vitamine, săruri minerale, lipide, glucide.

Istoric
Castanul dulce este un simbol al longevităţii – poate trăi până la 1.000 de ani şi chiar mai mult.
Castanul comestibil este cultivat în multe zone ale Europei, fiind cunoscut şi cultivat încă de pe vremea Romei antice, când a fost introdus treptat în regiuni mai nordice decât arealul său natural. Mai târziu, începând cu Evul Mediu timpuriu, castanul comestibil a început să fie cultivat de călugări în grădinile mănăstirilor. Astăzi, în afara livezilor, exemplare vechi de sute de ani pot fi găsite în întreaga Europă, din Anglia până în România şi din Italia până în Germania.

Aria de răspândire
Continentul european, american, asiatic.

România
În România este cultivat în livezi specializate (mai ales în judeţul Maramureş) sau pe marginea drumurilor. Mai creşte cultivat şi în nordul Olteniei.

Partea utilizabilă
Fructele sunt comestibile. În fitoterapie este utilizat fructul. Tot pentru uz medicinal se recoltează scoarţa de pe ramurile ceva mai tinere (de circa trei-cinci ani), frunzele şi florile. Din toate acestea se obţin, prin procedee specifice, diverse preparate cu semnificativă valoare medicinală, precum şi extracte necesare în industria farmaceutică. Cel mai important preparat de castan este decoctul.

 

Particularităţi
Este un arbore ornamental extrem de apreciat şi utilizat, chiar şi în formele sale cu fructe necomestibile.

Mod de cultivare
Este indicat să se cultive într-o grădină sau un spaţiu larg, pentru că creşte foarte înalt şi dezvoltă o coroană bogată.

Terenul
Pentru o bună creştere, castanul necesită un teren nisipos, foarte bine drenat. Se adaptează bine fie într-un teren acid, fie alcalin. Suportă greu seceta, preferând un sol mai degrabă umed. Se dezvoltă bine pe soluri nisipo-lutoase, uşor acide, moderat trofice, permeabile. Solurile compacte, grele, calcaroase, nu sunt potrivite.

Înmulţire
Se efectuează prin seminţe, din castanele abia culese toamna.

Îngrăşăminte
Nu are nevoie de tratament special, se pot folosi îngrăşăminte naturale, organice sau se poate folosi îngrăşământ de compost.

Utilaje
Se pregăteşte terenul ca pentru orice alt pom fructifer.

Plantare
Castanele proaspăt culese se pun într-un recipient plin cu un amestec de nisip şi turbă în părţi egale, care va fi ţinut într-un loc răcoros şi umed, dar departe de îngheţ. Micile plante ale castanului vor fi cultivate în ghivece timp de câţiva ani înainte de a fi plantate în livezi.
Plantarea se face în ianuarie, în seră, în pat cald, în sol afânat. Germinarea durează 4-6 săptămâni, dar noile plante se pot replanta de-abia în toamnă.

Întreţinere şi îngrijire
Exemplarele foarte tinere au nevoie de irigare constantă şi regulată, mai ales în lunile de vară, altfel este posibil să rămână un simplu tufiş, fără să îşi dezvolte mai departe aspectul impozant, de arbore.

Dăunători
Afidele adesea atacă mlădiţele şi florile, producând o patină lipicioasă, pe care se prind cu uşurinţă mucegaiul şi ciupercile. Unele exemplare de castani pot fi atacate de boala denumită cancerul castanului.

Mod şi perioadă de recoltare
Toamna, când castanele sunt coapte, se culeg manual – destul de uşor, de altfel, deoarece cad pe jos când sunt coapte.
Condiţii de păstrare
Se depozitează în spaţii uscate şi bine aerisite.

Reacţia la condiţiile de mediu
Castanul se dezvoltă cel mai bine în terenurile deluroase sau montane joase, dacă este posibil în plin soare. Nu vegetează bine pe câmpie, deoarece nu suportă bine verile prea călduroase şi secetoase, aşa cum nu iubeşte nici clima rece, prea rigidă.

Beneficii pentru organism
Principalele sale calităţi sunt: antiseptic, antianemic, energetic, remineralizant, tonic nervos şi muscular.

Compoziţie
Dintre componentele chimice amintim: uleiuri, protide, hidraţi de carbon, vitaminele: B1, B2, C, E, săruri minerale, tanin, castalină, castalgină, vascalină, vescalgină, alcool triterpenic, acizi.

Sfaturi de consum
Castanele pot fi consumate ca atare, în stare proaspătă (prăjite cu sare) sau prelucrate industrial sub forma de făină. Din această făină se prepară un sortiment de piure foarte gustos şi hrănitor sau se foloseşte ca materie primă la fabricarea surogatului de cafea şi a uleiului de castane.

Utilizare în alimentaţie
Piureul de castane este chiar o delicatesă şi apreciat în multe bucătării ale lumii. Există, desigur, şi alte modalităţi de mâncare a fructelor, precum sub formă de castane coapte. Fructele, care sunt foarte gustoase, sunt utilizate ca ingredient ales de către fabricanţii de ciocolată şi delicatese, fiind frecvent coapte sau prăjite. Sub forma lor prăjită sunt foarte apreciate în Franţa, Italia şi, mai ales, în Corsica. Coacerea sau prăjirea se pot face fie integral, fie sub formă granulară, obţinându-se un fel de făină, din care se face piureul de castane. Există o varietate de mămăligă corsicană (denumită polenta sau pulenta) care foloseşte ca ingredient de bază făină dulce de castane comestibile.

Tratamente cosmetice sau recomandări medicale
Uz intern: afecţiuni coronariene, afecţiuni venoase sau arteriale, astenie fizică şi psihică, anemie, bătrâneţe, convalescenţă, creştere, decalcifiere, depresie, flebite, hemoroizi, osteoporoză, stomatită, tromboflebită, varice (se consumă fructele coapte sau piure). Interesante pentru viaţa modernă sunt preparatele din scoarţă, acestea având efecte pozitive în cazul afecţiunilor dermatologice. Printre afecţiunile care se tratează cu extracte de castan se numără varicele, varicocelul, umflarea ficatului, hemoroizii, tulburările de menopauză, flebitele, ulcerele varicoase.

Industrii
Alimentară, farmaceutică, cosmetică, medicina tradiţională, industria lemnului

Diverse
Consumul castanelor sub orice formă este contraindicat obezilor şi bolnavilor de diabet.
Lemnul arborelui este frumos şi durabil, fiind folosit la confecţionarea de mobilă, butoaie, material pentru garduri sau chiar ca material de grinzi pentru acoperişul clădirilor, precum în Alpujarra, Spania. Din cauza tendinţei lemnului de a crăpa în lung şi de a se curba accentuat în timp, folosirea sa la piese mari de lemn este limitată. Coaja arborelui este o sursă importantă de tanin.

Taguri: , , , , , , , , , , , , , , , , ,



  • Matei_monica_onesti

    Buna ziua,
    As dori citeva seminte de castan comestibil….util pt gradina proprie.
    Numai Bine.

www.agrofm.ro | www.agrofm.com | Copyright 2011 | Agro FM este o Marca Inregistrata SC Brand Emotion SRL. Este interzisă republicarea sau redistribuirea conţinutului fără menţionarea sursei. Pentru mai multe detalii accesaţi Termeni şi Condiţii.
Streaming oferit de Distinct New Media